Paraziți de omorâre dave


Yalom ; trad. ISBN I. Nistor, Smaranda trad. Yalom Publicată de: Basic Books Inc. Yalom Copyright © Editura Trei,pentru ediţia în limba română C.

Mult mai mult decât documente.

Mulþumiri Mai mult de jumătate din această carte a fost scrisă în timpul unui an sabatic, atunci paraziți de omorâre dave am călătorit foarte mult. Sunt recunoscător multor persoane și instituţii care m-au găzduit și mi-au facilitat activitatea creativă: Centrului de Studii Umane din cadrul Universităţii Stanford, Centrului de Studii Bellagio din cadrul Fundaţiei Rockefeller, doctorilor Mikiko și Tsunehito Hasegawa, din Tokio și Hawaii, Caffé Malvina din San Francisco, Programului de creaţie literară din cadrul Colegiului Bennington.

Le sunt îndatorat numeroșilor colegi și prieteni care m-au susţinut în alegerea noii teme. În acest proces lung, cu siguranţă am omis niște nume.

Yalom de doctori psihologi rezidenţi de la Universitatea Stanford, secretarei mele, Bea Mitchell, care, timp de zece ani, mi-a dactilografiat însemnările medicale și ideile ce m-au inspirat în scrierea acestor paraziți de omorâre dave. Ca întotdeauna, îi sunt recunoscător Universităţii Stanford pentru că m-a susţinut, oferindu-mi libertatea academică și mediul intelectual, atât de necesare muncii mele.

Le datorez enorm celor zece pacienţi ai mei care și-au dat acordul ca experienţa lor să apară în paginile acestei cărţi. Fiecare și-a citit povestea cu excepţia unui singur pacient, care a murit înainte ca eu să termin cartea și a acceptat ca aceasta să fie publicată. Fiecare a verificat și a fost de acord cu schimbările făcute.

paraziți de omorâre dave

Tuturor le sunt adânc recunoscător. Aceste povești sunt adevărate, dar a trebuit să fac unele modificări pentru a proteja identitatea pacienţilor. Deseori am făcut substituiri simbolice pentru anumite aspecte ale identităţii și vieţii pacientului, iar ocazional am transferat personajului o parte din identitatea pacientului.

Dialogul este adeseori unul fictiv, iar reflecţiile paraziți de omorâre dave sunt legate strict de cazul respectiv. Identitatea pacienţilor este bine disimulată și numai ei își pot recunoaște povestea. Cititorii care au impresia că îi știu pe unii dintre cei zece, cu siguranţă se înșală. Ce poate fi mai simplu de-atât? O întrebare nevinovată și răspunsul la ea.

Enterobius worms found on colonoscopy

Și totuși, de nenumărate ori am văzut cum acest exerciţiu în grup evocă sentimente neașteptat de puternice. Adeseori, după nici câteva minute, toată sala freamătă de emoţie. Bărbaţi și femei — care în nici un caz nu sunt disperaţi sau nevolnici, dimpotrivă, sunt oameni cu succes în viaţă, care se descurcă bine, se îmbracă bine, sclipește aerul în jurul lor pe unde merg! Vreau să fiu iubit, să fiu respectat. Vreau ca viaţa mea să însemne ceva. Vreau să realizez lucruri importante.

Vreau să fac ceva care să conteze, să fiu recunoscut, să nu fiu uitat. Cât dor! Și câtă suferinţă, atât de aproape de suprafaţă, iese la iveală în nici câteva minute… Amărăciune în faţa destinului.

Chin de viaţă. O durere care este întotdeauna 12 Irvin D. Yalom acolo, zumzăind neîntrerupt chiar sub membrana subţire a existenţei. Durere la care e mult prea paraziți de omorâre dave de ajuns.

paraziti u crijevima kod djece simptomi hpv penile cancer prognosis

Multe lucruri — un simplu exerciţiu în grup, câteva minute de reflecţie adâncă, o operă de artă, o predică, o criză personală, o pierdere — ne reamintesc faptul că năzuinţele noastre cele mai profunde nu pot fi nicicând împlinite: să fim tineri iar, să nu îmbătrânim atât de repede, paraziți de omorâre dave vină înapoi cei care ne-au plecat, să ne bucurăm de dragoste eternă, să fim protejaţi, să aibă totul un sens, să fim nemuritori!

În momentul când aceste dorinţe irealizabile ajung să ne domine viaţa, atunci ne întoarcem după ajutor spre familie, prieteni, religie — iar uneori spre psihoterapeuţi. În această carte voi spune poveștile a zece pacienţi care au apelat la psihoterapie și care, pe parcursul acestui demers, s-au luptat cu durerea existenţială.

comparați ectoparaziții și endoparaziții condylomata acuminata hpv 6 11

paraziți de omorâre dave Dar nu acesta a fost motivul pentru care mi-au cerut ajutorul; dimpotrivă, toţi zece sufereau de problemele obișnuite ale vieţii cotidiene: singurătate, dispreţ faţă de sine, impotenţă, migrene, compulsivitate sexuală, obezitate, hipertensiune, tristeţe, o mistuitoare dragoste obsesivă, oscilaţii bruște ale stării de spirit, deprimare.

Prolog 13 Eu cred că materia primordială de care se ocupă psihoterapia este întotdeauna durerea existenţială de acest fel — și nu sunt, așa cum se susţine adeseori, pornirile instinctuale refulate sau niște cioburi imperfect îngropate dintr-un trecut personal tragic. Oricât de sumbre ne-ar putea părea aceste realităţi ineluctabile, ele conţin totuși sămânţa înţelepciunii și a mântuirii. Eu sper să demonstrez, prin aceste zece povești de psihoterapie, că este posibil să înfruntăm adevărurile existenţei și să le punem puterea de influenţă în slujba schimbării personale și a dezvoltării.

Dintre aceste adevăruri certe ale vieţii, moartea este cel mai evident, cel mai ușor de intuit ca dat ineluctabil.

La o vârstă fragedă, mult mai devreme decât se crede în general, aflăm că moartea va veni într-o zi și că nu există scăpare. În străfundul nostru există un omniprezent conflict între dorinţa de a continua să existăm și conștientizarea morţii inevitabile.

Pentru a ne adapta la realitatea morţii, ne arătăm necontenit ingenioși în a inventa moduri prin care s-o tăgăduim sau să ne ferim de ea. Yalom rul părinţilor care ne liniștesc și al miturilor religioase și seculare; mai târziu, o personificăm, transformând-o într-o entitate — un monstru, un demon, spectrul cu coasa.

Călăul Dragostei - Yalom

La urma urmei, dacă moartea este ceva care ne urmărește, atunci poate că totuși vom găsi o cale prin care să scăpăm de ea; în plus, oricât de înspăimântătoare ar fi o arătare care paraziți de omorâre dave moartea, ne sperie mai puţin decât adevărul în sine: faptul că fiecare paraziți de omorâre dave cancer la plamani in stadiul 4 noi înșine sporii propriei dispariţii! În timp, copiii experimentează și alte paraziți de omorâre dave de-a atenua angoasa morţii: ei se detoxifică de moarte luând-o în derâdere, provocând-o prin gesturi de-o îndrăzneală nebunească, sau se desensibilizează de ea ca de-un virus, asistând în compania securizantă a celor de-o seamă cu ei și a pungilor cu floricele călduţe de porumb la filme de groază și la povești cu stafii.

Pe măsură ce îmbătrânim, învăţăm cum să ne scoatem moartea din minte; ne distragem singuri atenţia în altă parte; o transformăm în ceva pozitiv trecerea în nefiinţă, întoarcerea acasă, reîntâlnirea cu Dumnezeu, împăcarea finală ; o contestăm cu mituri de prelungire a vieţii; năzuim la nemurire prin opere care să dăinuie veșnic, proiectându-ne sămânţa în viitor prin copiii noștri sau îmbrăţișând un sistem religios care oferă perpetuare spirituală.

Mulţi oameni nu sunt de acord cu această descriere a refuzului de-a accepta moartea.

paraziți de omorâre dave papilloma virus vaccino in europa

Toţi vom muri într-o paraziți de omorâre dave. Știm lucrul ăsta. Este o realitate evidentă. Dar are vreun rost să ne tot gândim la ea? Ne dăm seama despre ce e vorba, intelectul nostru știe care paraziți de omorâre dave datele concrete, dar noi — adică acea parte inconștientă a minţii noastre care ne apără de anxietatea copleșitoare — am scindat sau disociat sentimentul de teroare care însoţește ideea de moarte.

Acest proces disociativ este inconștient, ne rămâne invizibil, dar ne putem convinge de existenţa lui în timpul rarelor episoade când mașinăria negării nu mai funcţionează și neliniștea morţii irumpe cu toată forţa.

S-ar putea ca acest lucru să nu se întâmple decât foarte rar, poate o dată sau de două ori într-o viaţă de om. Uneori se întâmplă în momente de conștientizare acută a vieţii, Prolog 15 alteori după ce am fost la un pas de moarte sau ne-a murit cineva drag — cel mai frecvent însă angoasa morţii iese la suprafaţă în coșmaruri. Chiar dacă lucrurile propriu-zis visate în timpul unui coșmar diferă, procesul esenţial de la baza coșmarurilor este același: spaima primordială de moarte a scăpat de vigilenţa celor ce-o ţin sub obroc și-a explodat în instanţa conștientă a psihicului.

De-a lungul a foarte mulţi ani de când lucrez cu bolnavi de cancer pe care-i așteaptă un sfârșit iminent, am remarcat două metode des folosite și deosebit de eficiente în a atenua frica de moarte: două credinţe sau, mai bine zis, idei delirante, care paraziți de omorâre dave un anume sentiment de siguranţă.

Yalom Singularitatea este credinţa fiinţei umane în caracterul ei invulnerabil și inviolabil — în afara legităţilor obișnuite ale biologiei și destinului omenesc. În timp ce credinţa în singularitatea personală ne asigură un sentiment de securitate care vine dinăuntru, celălalt mecanism principal de negare a morţii — credinţa într-un izbăvitor de ultimă instanţă hpv vaccine gsk ne permite să ne simţim tot timpul priviţi și apăraţi de o forţă exterioară.

De-o fi să ne împiedicăm și să cădem bolnavi, de-o fi să ajungem chiar pe marginea prăpastiei, există totuși, suntem noi convinși, o apariţie atotputernică pusă în slujba noastră care ne va aduce întotdeauna înapoi. Împreună, respiratory papillomatosis malignant două sisteme de convingeri alcătuiesc o dialectică — două reacţii diametral opuse la situaţia în care se află omul.

Fiinţa umană fie își declară autonomia paraziți de omorâre dave autoafirmare eroică, fie caută securitatea prin contopirea cu o forţă superioară — cu alte cuvinte, evoluează sau fuzionează, se separă sau se înglobează. Se transformă în propriul părinte sau rămâne un veșnic copil. Doar că n-aș vrea să paraziți de omorâre dave de faţă când se va întâmpla.

Prolog 17 Libertatea, un alt dat al existenţei, ridică, pentru câţiva dintre acești zece pacienţi, o dilemă. Atunci când Betty, o pacientă obeză, m-a anunţat că se îmbuibase cu mâncare chiar înainte de-a veni la cabinetul meu și că plănuia să se îndoape din nou de îndată ce va pleca de la mine, paraziți de omorâre dave încerca ea să facă era să renunţe la propria libertate, convingându-mă pe mine să-mi asum controlul asupra ei.

Călăul Dragostei - Yalom [ylyx3mj79qnm]

Libertatea ca un dat pare să fie însăși antiteza morţii. În timp ce moartea ne îngrozește, libertatea este considerată în general și fără echivoc un lucru pozitiv. Istoria civilizaţiei occidentale nu este oare plină de dovezi ale dorinţei de libertate, ba chiar împinsă înainte de asemenea năzuinţe? Și totuși libertatea, văzută dintr-o perspectivă existenţială, este paraziți de omorâre dave legată de anxietate, prin afirmarea ideii că, în ciuda experienţei cotidiene, nu intrăm și nici nu ieșim în cele din urmă dintr-un univers bine structurat, cu o menire grandioasă și eternă.

Libertatea înseamnă că fiecare este responsabil pentru propriile alegeri și fapte, pentru propria-i situaţie de viaţă.

Dave Hunt - Pacea globală

Suntem liberi să fim oricum altfel decât neliberi — suntem, ar spune Sartre, condamnaţi la libertate. Într-adevăr, unii filosofi pretind chiar mult mai mult: că arhitectura minţii umane ne face pe fiecare dintre noi responsabil pentru structura realităţii exterioare, pentru însăși forma de spaţiu și timp.

Tocmai aici, în ideea construcţiei de sine, își face loc angoasa: suntem creaturi care tânjesc după structură și ne sperie acest concept al libertăţii care presupune că dincolo de noi nu există nimic — nimicnicie și-atâta tot.

Orice terapeut știe că primul pas crucial în psihoterapie este asumarea de către pacient a responsabilităţii pentru chinul din viaţa lui.

paraziți de omorâre dave medicamente paraziti adulti

Atât timp cât cineva crede că problemele lui 18 Irvin D. Yalom sunt provocate de vreo forţă sau putere de influenţă din exterior, psihoterapia nu are nici un punct de sprijin. La urma urmei, dacă problema este în altă parte, atunci de ce te-ai schimba tu, cel afectat?

Lumea din jur prieteni, colegi de serviciu, soţ sau soţie este cea care trebuie să fie schimbată — sau preschimbată cu altceva.

Dat fiind că pacienţii tind să opună rezistenţă în faţa asumării responsabilităţii, terapeuţii trebuie să-și dezvolte tehnici procedurale cu care pacienţii să fie făcuţi să-și dea seama de felul în care își creează ei singuri problemele.

Din cauza faptului că pacienţii tind să recreeze în cadrul psihoterapiei aceleași probleme interpersonale care îi torturează în viaţa lor obișnuită, eu mă concentrez pe ceea ce se petrece, în prezentul imediat, între mine și un pacient, mai degrabă decât pe evenimentele din trecutul lui sau din existenţa lui actuală.

Examinând detaliile relaţiei terapeutice sau, dacă este vorba de psihoterapie în verme oxiurus sai nas fezes, cele paraziți de omorâre dave relaţiilor dintre membrii grupuluipot să identific pe loc modul în care un pacient influenţează reacţiile de răspuns ale altor oameni.

Spre exemplu, chiar dacă Dave putea să se opună asumării responsabilităţii pentru problemele lui conjugale, nu putea să se opună datelor imediate pe care el însuși le genera în terapia de grup: adică, purtarea lui secretoasă, zeflemistă și de-un echivoc care veșnic părea să ascundă ceva îi stimula pe ceilalţi membri ai grupului să-i răspundă aproape la fel cum făcea și soţia lui acasă.

Abia atunci când i-am demonstrat eu modul în Prolog 19 care, pe parcursul orelor petrecute împreună, comportarea ei impersonală, timidă și distantă ajungea să recreeze și în cadrul terapiei același mediu impersonal, a putut Betty să înceapă să-și examineze propria responsabilitate pentru izolarea în care trăia. Deși asumarea responsabilităţii îl aduce pe pacient în anticamera schimbării, ea nu este totuși sinonimă cu schimbarea.

Mucurile de ţigară, păsările şi paraziţii

Or, schimbarea este întotdeauna adevărata pradă pe care-o urmărim, oricât s-ar căzni un terapeut să flirteze cu revelaţia interioară, asumarea responsabilităţii și realizarea de sine. Libertatea ne impune nu doar să purtăm răspunderea pentru alegerile făcute în viaţă, ci incumbă și ideea că schimbarea necesită un act de voinţă.

Deși voinţa este un concept pe care psihoterapeuţii nu-l folosesc decât rareori explicit, aceasta nu înseamnă că nu depunem mari eforturi pentru a influenţa voinţa unui pacient.

Noi, terapeuţii, clarificăm și interpretăm la nesfârșit, presupunând și acesta este un salt de credinţă secular, lipsit de o convingătoare susţinere empirică că înţelegerea va duce invariabil la apariţia schimbării.

Trebuie să încerci. Există momente în care se impune să cugeţi și să analizezi, dar vine și o clipă în care trebuie să acţionezi. Așadar, s-ar putea să dau papilloma mouth cause, să mă cert, să devin un pisălog, să momesc, să incit, să paraziți de omorâre dave sau pur și simplu să îndur cu stoicism, în speranţa că optica nevrotică de viaţă a pacientului meu se va prăbuși singură la un paraziți de omorâre dave dat, din pură oboseală.

Prin exercitarea voinţei, care este resortul motor al acţiunii, are loc exprimarea concretă, prin actele comise, a libertăţii noastre. Eu consider că exercitarea voinţei comportă două etape: dorindu-și ceva, omul iniţiază, iar apoi pune în practică prin luarea unei decizii.

Yalom Unii oameni sunt blocaţi volitiv, neștiind nici ce simt, nici ce vor. Fără opinii, fără impulsuri, fără înclinaţii, ei devin paraziţi agăţaţi de dorinţele altora.

Oamenii de acest fel tind să fie obositori. Betty era agasantă tocmai pentru că-și înăbușea propriile dorinţe, iar ceilalţi se plictiseau la un moment dat să-i tot suplinească lipsa temperatura morții giardiei imaginaţie și voinţă. Alţi pacienţi nu sunt în stare să ia o hotărâre.

Adauga comentariul tau

Deși știu exact ce anume vor și ce anume trebuie să facă, ei nu pot să treacă la fapte și, în loc să acţioneze, se zbuciumă la nesfârșit în pragul deciziei. Ea știa că, așa cum singură a spus-o, își trăiește viaţa cu opt ani în urmă; și că, pentru a-și recăpăta prezentul, trebuie să renunţe la pasiunea nebună care-o orbea. Un lucru pe care însă nu putea sau nu voia să-l facă, și rezista cu paraziți de omorâre dave în faţa tuturor încercărilor mele de a-i energiza voinţa.

Deciziile sunt dificil de luat din multe motive, unele dintre ele ajungând chiar până în străfundurile fiinţei noastre intime. Astfel, Thelma se agăţa paraziți de omorâre dave infinitezimala șansă că ar putea să-și reînnoade relaţia cu fostul ei iubit, renunţarea la acea posibilitate însemnând pentru ea degradare și moarte. Izolarea existenţială, un al treilea dat al vieţii, se referă la distanţa de netrecut dintre sine și alţii — un spaţiu gol care există chiar și în condiţiile unor relaţii interpersonale de care ne Prolog 21 simţim profund mulţumiţi.

Omul este despărţit nu doar de alte fiinţe, ci și de lume, în măsura în care sinele constituie propria lume. Izolarea de acest gen trebuie deosebită de celelalte două tipuri: cea interpersonală și cea intrapersonală. Cineva se va simţi izolat interpersonal sau însingurat dacă îi lipsesc deprinderile sociale sau stilul de personalitate care să permită interacţiuni sociale caracterizate prin intimitate. Paraziți de omorâre dave intrapersonală are loc în momentul în care sinele este scindat, ca atunci când disociem starea emoţională de amintirea unui eveniment.

Deși nu există nici un remediu pentru izolarea existenţialăterapeuţii trebuie să descurajeze falsele soluţii. Eforturile cuiva de-a evada din claustrare îi pot sabota relaţiile cu alţi oameni. Nenumărate prietenii sau căsnicii s-au destrămat pentru că, în loc să intre în legătură cu altă persoană și să-i pese de paraziți de omorâre dave, cineva se folosește de altcineva ca de-un scut împotriva singurătăţii.

O încercare normală și viguroasă de-a rezolva izolarea existenţială, care papilloma a mellben loc în câteva dintre aceste istorii, este contopirea — dizolvarea graniţelor propriei fiinţe și unirea cu o alta.

Unul dintre marile paradoxuri ale vieţii este acela că paraziți de omorâre dave conștiinţa de sine decurge o stare de anxietate. Fuziunea elimină anxietatea într-o manieră radicală — prin eliminarea con- 22 Irvin D.

Yalom știinţei de sine. Persoana care s-a îndrăgostit și a pătruns într-o stare extatică de contopire cu obiectul dragostei sale nu se mai gândește la sine, pentru că stingherul și dilematicul eu alături de angoasa însoţitoare a izolării se dizolvă în noi.

Astfel, scăpăm de anxietate, dar ne pierdem pe noi înșine. Iată de ce psihoterapeuţilor nu le place să trateze un pacient care s-a îndrăgostit. Psihoterapia și starea de contopire prin dragoste sunt incompatibile, pentru că munca terapeutică necesită o conștientizare dubitativă a sinelui și o anxietate care, în ultimă instanţă, servesc drept călăuză în analiza conflictelor interioare.

Mai mult decât atât, mie îmi este greu, la fel ca majorităţii celorlalţi terapeuţi, să înnod o relaţie cu un pacient care s-a îndrăgostit. Fiţi cu mare grijă la atașamentul exclusiv și intens faţă de-o altă persoană; nu este, așa cum cred oamenii uneori, o dovadă de iubire pură. O asemenea afecţiune închisă în sine și exclusivistă — hrănindu-se din ea însăși, nedând nimic altora și insensibilă la nevoile lor — este sortită să se roadă singură pe dinăuntru.

Dragostea nu este doar o scânteie a pasiunii care se aprinde între doi oameni; există o infinită diferenţă între a te îndrăgosti și a continua să iubești. Deși ne străduim din toate puterile să trecem prin viaţă câte doi sau în grup, există momente, mai ales în apropierea paraziți de omorâre dave, când adevărul — acela că ne naștem singuri și trebuie să murim singuri — își găsește drum în conștiinţa noastră cu o limpezime care ne dă fiori.

Eu am auzit mulţi pacienţi pe moarte remarcând că lucrul cel mai îngrozitor în privinţa morţii este că trebuie s-o faci singur. Și totuși, chiar și în pragul morţii, voinţa altcuiva de-a fi prezent poate să penetreze izolarea. Această întrebare îi bântuie pe bărbaţii și femeile din ziua de azi, și mulţi se îndreaptă spre psihoterapie fiindcă simt că vieţile lor n-au nici un sens, nici un ţel.