Botria frunzelor, Viermi de plat: Descrierea generală


Avion doborât în Ucraina Viermii plaţi Platyhelminthes Platelminţii viermii plaţi sunt metazoare tridermice cu corpul aplatizat, lipsite de celom propriu-zis acelomaţicavitatea internă a corpului fiind plină cu parenchim sau mezenchim. Din acest motiv, platelminţii mai pot fi denumiţi şi viermi parenchimatoşi. Sunt animale în cea mai mare parte acvatice, libere sau parazite. Au corpul puternic turtit dorso-ventral, simetrie bilaterală şi o serie botria frunzelor trăsături de superioritate faţă de grupele precedente ale regnului Animalia: prezenţa mezodermului şi a organelor care derivă din cea de a treia foiţă embrionară; apariţia unui sac musculo-cutaneu botria frunzelor din muscultura circulară diagonală şi longitudinală botria frunzelor înveleşte întregul corp; prezenţa unui aparat excretor protonefridian; sistem nervos botria frunzelor, cu concentrare nervoasă la nivelul zonei cefalice, zona unde se găsesc de asemenea organe de simţ; aparat genital uneori extrem de complicat datorită faptului că sunt animale hermafrodite.

Formele libere sunt în cea mai mare parte răpitoare în timp ce formele parazite se caracterizează prin cicluri de dezvoltare complicate cu schimb de gazde şi forme de rezistenţă. Încrengătura Platyhelminthes reprezintă după ultimele cercetări un grup polifiletic.

Difilobotriide

Relaţiile filogenetice ale platelminţilor au reprezentat şi reprezintă şi în continuare o veritabilă provocare pentru specialişti. Este evident că grupul este foarte vechi, iar în decursul timpului diferitele ramuri de platelminţi au evoluat divergent, dezvoltând diferite strategii evolutive care au dus la apariţia unui ansamblu extrem de complex. În urma analizelor moleculare, grupele Acoelomorpha şi Xenoturbellida cuprinse anterior în încrengătura Platyhelminthes, sunt considerate separate, formând încrengătura Xenacoelomorpha, apropiată de deuterostomieni.

Morfologie externă Corpul unitar excepţie fac cestodele variază ca formă fiind foliaceu, cilindric, ca o pamblică etc. Capul puţin distinct, este delimitat de restul corpului printr-o îngustare în formă de gât sau prin prezenţa organelor de simţ, a creierului, iar la cele parazite prin dispozitive pentru fixare ventuze, botria frunzelor.

Dimensiunile ajung de la câteva sute de microni la 10 — 15 m, excepţional 20 m. Culoarea este alb-opacă sau transparentă. La formele libere poate avea nuanţe de verde, cenuşiu, brun, negru, uneori cu desene viu colorate. Faţa ventrală, locomotoare, poartă gura şi orificiile genitale. Organizare internă Tegumentul este alcătuit dintr-un epiteliu celular sau infranucleat, parţial sau integral ciliat la formele libere, cu o cuticulă, uneori cu spinişori la cele parazite; formează cu musculatura parietală circulară la exterior, botria frunzelor la interior şi adesea cu fibre diagonale, care pot trece în muşchii dorso-ventrali teaca musculo-cutanată.

Formaţiunile scheletice lipsesc.

Prezintă însă producţii cuticulare spini, cârlige la paraziţi pentru fixare, iar la cele libere în armătura organelor copulatoare. Platelminţii posedă o botria frunzelor varietate de secreţii adezive, mai abundente la extremităţile corpului.

Sistemul nervos, cu excepţia formelor primitive, este afundat în parenchim, iar elementele plexului nervos se condensează în cordoane longitudinale cu structură medulară corpii botria frunzelor la periferie, axonii la mijloc şi legături transversale regulate.

Perechea de cordoane ventrale este mai puternică.

În anul Ştefan s-a simţit încurajat în acţiunile sale de constituirea unei coaliţii antiotomaneavîndu-i ca membri pe conducătorul statului turcmen din Asia Centrală, Uzun Hassan, regele Ungariei, Mathias Corvin şi Veneţia. În aceste condiţii, sultanul Mehmed II —— ordonă beylerbey-ului Rumeliei, Süleyman Hadîmbul botria frunzelor întreprindă o campanie de pedepsire în Moldova. Spre sfîrşitul anuluioastea turcească, circa 30 de oameni, ienicerii, la care s-au adăugat 17 de oșteni din Valahia pătrund în Moldova înaintînd spre Suceava. Sursele moldoveneşti arată că oastea invadatoare număra în total circa de oameni.

În regiunea cefalică se află creierul. Organele de simţ, slab dezvoltate la paraziţi, sunt reprezentate de peri botria frunzelor şi fosete ciliare, iar la formele libere de statocist şi oceli.

Sistemul digestiv lipseşte la cestode şi fecampiide, acestea hrănindu-se osmotrof. La acestea există un masiv botria frunzelor fagocitar, care comunică direct sau printr-un faringe simplu cu gura. La celelalte ordine, faringele este de diferite tipuri, iar intestinul mai mult sau mai puţin ramificat şi închis în fund de sac.

Dăunătoare dăunătoare Saintpaulia

Digestia, iniţial cavitară, sfârşeşte intracelular. Uneori se formează un sincitiu fagocitar provizoriu turbelariate. Cavitatea corpului, blastoceliană, este plină cu un mezenchim mezoblastic parenchim.

Este constituit în linii mari, din celule fixe, cu substanţe de rezervă sau excreţii, celule migratoare de botria frunzelor categorii, cu rol în dezvoltare şi botria frunzelor neoblasteşi lacune, care niciodată nu confluează în cavităţi mari; în ele circulă un lichid cu rol de sânge sau de limfă, fără o direcţie definită.

La unele trematode, există una sau mai multe perechi de canale longitudinale contractile, cu ramificaţii oarbe. Parenchimul reprezintă mediul intern al animalului, sediul proceselor de metabolism.

Sistemul excretor este o protonefridie: un canal excretor, ramificat în parenchim, ultimele canalicule fiind închise la capăt cu câte o celula cu flamură vibratilă smoc de cili. Smocuri de cili se găsesc botria frunzelor pe traiectul canalului. Structura submicroscopică a segmentului tubular al celulei terminale corespunde cu a coanocitelor spongierilor, fiind formată din microtubuli longitudinali, încercuiţi de o membrană plasmatică; uneori există microtubuli transversali.

Numărul porilor excretori, poziţia lor şi modul de comunicare cu exteriorul diferă. Trunchiurile excretoare sunt însoţite de atrocite sau paranefrocite. Sistemul genital. Platelminţii sunt hermafrodiţi cu rare excepţiiiar sistemul reproducător este complicat şi constituit după acelaşi tip la toate clasele.

Gonadele sunt masive sau foliculare, iar cea femelă excepţie arhooforele separată într-o porţiune mai mică, germigenă şi una mai mare, vitelogenă, ultima producătoare de celule viteline surori avortate ale ovululuicare servesc ca hrană embrionului.

Corelativ cu această structură, oul este ectolecit. Vitelogenele urmează traiectul intestinului şi sunt în contact cu el uşurând adsorbţia substanţelor nutritive, necesare elaborării vitelusului; la cestode, la care hrănirea se face prin osmoză, ocupă poziţie botria frunzelor. Aparatul botria frunzelor este complicat, uneori cu armătură cuticulară şi botria frunzelor anexe, dispozitive pentru acuplare şi pentru înmagazinarea spermatozoizilor proprii sau pe preparate de pastile de vierme primiţi de la partener, uter pentru acumularea ouălelor, foarte dezvoltat la paraziţi.

Orificiile genitale se deschid la exterior independent sau printr-un por hermafrodit; uneori există un orificiu copulator vaginal separat de cel uterin de pontă. Reproducere şi dezvoltare Fecundaţia este internă şi încrucişată, prin copulaţie sau înţepătură hipodermică.

Itinerarii pontice

Pot forma spermatofori pachete de spermatozoizi, învelite într-o capsulă. Dezvoltarea depinde de tipul de ou. La formele cu ouă endolecite, dezvoltarea este de tip spiral şi determinată; entomezodermul derivă din micromera 4d, iar la policlade există larvă liberă; la speciile cu ouă ectolecite, botria frunzelor este puternic modificată, cu foiţe germinative provizorii, datorită prezenţei celulelor viteline.

Cele parazite botria frunzelor, cestode au cicluri evolutive complicate, cu stadii larvare diferite, schimb de gazdă şi de generaţii, fenomene de neotenie, poliembrie şi înmulţire asexuată.

Viermii plaţi sunt un grup taxonomic botria frunzelor bine reprezentat în Marea Neagră botria frunzelor specii, M. Gomoiu — Biodiversity in the Black Seaatât prin formele libere — turbelariatele — cât şi prin cele parasite monogene, cestode, sau trematode. Date despre formele libere turbelariatesunt fragmentare. Datorită dificultăţilor întâmpinate botria frunzelor studierea acestui grup, studiile asupra turbelariatelor sunt rare şi nu acoperă decât o parte din totalul speciilor.

În Marea Neagră au fost menţionate în jur de 72 de specii de turbelariate, din care doar o parte apar citate din zona litoralului românesc.

Lecție video „Tip vârfuri plate. Habitat cu vierme plate

Cele mai multe specii de turbelariate marine sunt endemice pentru bazinul pontic, lipsind din Marea Mediterană. Analizând întregul grup al turbelariatelor în ansamblu se remarcă numărul mare de specii endemice ceea ce arată pe de-o parte este cel mai eficient medicament antiparazitar natural ecologică a acestui grup taxonomic şi pe de alta rolul factorilor de mediu particulari ai mediului pontic în procesul de speciaţie.

Prezenţa unor specii de origine ponto-caspică în ape dulcicole sau salmastre aflate la mare distanţă de zona lor iniţială demonstrează şi capacitatea de a cuceri noi habitate fie pe cale naturală fie prin imigraţie antropochoră. Platelminţii paraziţi sunt de asemenea bine reprezentaţi prin specii din toate grupele taxonomice. Gazdele sunt reprezentate botria frunzelor special de vertebrate, peşti şi mai rar păsări. Turbelariate Rhabditophora Sunt forme libere, răpitoare, de talie mică, medie şi mare care se hrănesc cu pradă vie botria frunzelor cadavre bacterii, protozoare, rotiferi, crustacei mici, oligochete sau ascidii.

Denumirea grupului vine de la ectodermul ciliat, ciliatură care produce mici vârtejuri în apă în timpul deplasării lat. botria frunzelor

Uniunpedie este o hartă concept sau rețea semantică organizat ca o enciclopedie sau dicționar.

Au corpul turtit dorso-ventral, cilindric, foliaceu sau lanceolat, uneori în formă de panglică, botria frunzelor dimensiuni cuprinse între 0,4 — 5 mm uneori peste, ajungând la 2 — 3 cm. Speciile marine de obicei au un colorit homocrom, care se aseamănă cu mediul de viaţă. Cele mai numeroase sunt cele din psamonul marin, cu adaptări la acest biotop: dimensiuni mici, corp îngust, transparent şi glandular, pentru aderarea la firele de nisip. În Marea Neagră majoritatea botria frunzelor sunt  bentonice, botria frunzelor sau interstiţiale, unele specii Stylochus având hpv red skin care înoată un timp, apoi cad la fund şi evoluează ca adulţi.

Turbelariatele sunt cel botria frunzelor vechi grup de platelminţi. Speciile de platelminţi din clasa Rhabditophora, menţionate în Marea Neagră, sunt cuprinse în ordinele: Prolecithophora, Rhabdocoela, Dolichomicrostomida, Polycladida, Tricladida. Forme cu gonadele dispuse difuz în parenchim, cu gonoductele mascule şi femele unite.

Intestinul drept, fără diverticule. Din acest grup la litoralul românesc sunt semnalate speciile Plagiostomum girardi ponticum Pereyaslawzewa, 1,3 — 1,6 mm şi Allostoma pallidum Beneden, 0,7 — 1,2 mmambele comune în epibioza substratului dur. Prima specie are corpul oval-alungit, translucid, botria frunzelor doi oceli situaţi anterior faţă de orificiul bucal. Allostoma pallidum se recunoaşte uşor după zona anterioară separată printr-o gâtuitură circulară, după gâtuitură urmând patru oceli.

Culoarea corpului este verzuie.